Robinsonii Cosmosului

Şi eu nu am fost singurul explorator. Pasiunea noilor descoperiri pusese stăpînire pe noi toţi. Ce să spun despre faptele vitejeşti ale lui Paul Bringer şi Nathanail Hawthorne, plecaţi în automobil spre sud şi care făcură înconjurul "Vechiului Continent", pierdură maşina la mai mult de şapte mii de kilometri de Noua-Franţă şi se întoarseră pe jos, trecînd printre Goliaţi, tigrosauri şi indigeni ostili? Ce să spunem despre aventurile pline de primejdii ale căpitanului Unset, cumnatul lui Michel, care, împreună cu fiul său Eric şi cu alţi l3 tovarăşi, făcu primul înconjur al lumii noastre noi, pe bordul Temerarului, în 7 luni şi 20 de zile?

După douăzeci de ani de la prima noastră vizită, revăzui cu Michel Însula Misterelor; acolo nimic nu se schimbase. Numai pămîntul acoperise puţin mai mult strania epavă. Întrînd din nou în cabina în care se mai afla încă mîna mumificată, văzurăm urmele paşilor noştri păstrate la adăpost de intemperii. La întoarcere, vizitarăm cetatea catapultelor. Luasem cu noi, de data aceasta, pe fiul lui Vzlik, Ssiu, care putu intra în legătură cu Swiss-ii roşii care cunoşteau oţelul. Şeful lor ne arătă furnalele lor înalte şi rudimentare în care îl fabricau. El consimţi să ne spună legenda.

Acum mai bine de cinci sute de ani telurieni, trei fiinţe stranii sosiseră, într-o barcă "ce mergea absolut singură", pe plaja situată la sud de cetatea actuală. Atacaţi, străinii se apărară aruncînd "flăcări". "Nu săgeţi scurte, care fac bum, preciza şeful, cum avem şi noi, ci flăcări lungi, albastre." După cîteva zile, străinii fuseseră surprinşi pe cînd dormeau şi făcuţi prizonieri. La început se iscase în trib, din cauza lor, o ceartă violentă pentru un motiv uitat, şi jumătate din Swiss-ii roşii plecaseră spre nord. Din aceia coborau triburile lui Vzlik. Străinii învăţaseră limba localnicilor şi arătaseră Sunss-ilor cum să topească metalul. De două ori ei salvaseră tribul, slăbit de atacul Slwips-ilor "aruncînd flăcări". Ei păreau că aşteaptă ceva, sau pe cineva care trebuia să vină pe calea văzduhului. Apoi ei muriseră, nu însă înainte de a fi scris o carte lungă, care a rămas ca un depozit sacru în grota-templu, împreună cu obiectele ce le aparţinuseră. Am încercat să-l fac să-mi descrie ce înfăţişare aveau acei străini. Şeful nu ştia, clar ne duse la templu. Acolo, un foarte bătrîn Swiss ne arătă nişte picturi pe stîncă: ele înfăţişau trei siluete pictate în negru, bipede, cu un cap şi un corp la fel ca ale noastre, dar cu braţe foarte lungi, atîrnîndu-le aproape pînă la pămînt, şi avînd un singur ochi, bine desenat, aşezat drept în mijlocul frunţii. Comparîndu-i cu Swiss-ii reprezentaţi tot în desen, alături de ei, am evaluat statura străinilor la doi metri şi jumătate. Cerurăm săi vedem şi obiectele rămase de la ei: ni se arătară trei cărţi din metal, asemănătoare ca acelea pe care noi le descoperisem în Insula: Misterelor, câteva unelte mai uşoar de recunoscut şi resturile armelor "care aruncau flăcări". Erau trei tuburi de cîte 70 de centimetri lungime, lărgite la un capăt, şi acoperite în interior cu cîte o placă de platină. Un fir ce se afla la celălalt capăt probabil că se racorda la o porţiune dispărută. Probabil ca acele fiinţe nu vroiseră să lase o arma prea puternică în mâinile unor sălbatici. În sfârşit cercetarăm cartea, făcută din pergament groasă de vreo cinci sute de foi, acoperită cu aceleaşi semne din cărţile de metal. Pe cînd mă văicăream la gîndul că nimeni nu va şti vreodată ce conţinea această carte, bătrînul Swiss ne afirmă că era scrisă în limba lor şi că el putea să o citească. După nenumărate reticenţe, el luă cartea şi, ţinînd-o probabil de-a-ndoaselea, începu să recite pe de rost:

"Tilir, Tilir, Tilir! Acelora care vor veni prea tîrziu, salut!l Noi am sperat mereu, pînâ la capăt. Acum, doi dintre noi au murit. N u vom mai revedea niciodată pe Tilir. Să fiţi buni cu Swiss-ii care s-au purtat bine cu noi…

Şi bătrînul tăcu.

"Nu ştiu să citesc mai departe", adăugă el. Pînă la urmă am reuşit să-l fac să ne mărturisească că primele rînduri din carte, învăţate pe de rost, se transmiteau din preot în preot şi că expresia "Tilir" trebuia să servească drept parolă, dacă şi alţi musafiri de acelaşi neam cu acei străini ar fi debarcat din nou pe Tellus. El îmi mărturisi de asemenea că această carte era scrisă în două limbi, o parte în limba Swiss-ă şi, începînd de la jumătate încolo, în limba străinilor. Oricum ar fi fost, acest fapt ne dădea o cheie preţioasă pentru descifrarea ei şi eu luai o copie foarte îngrijită după ea.