Din istoria poporului grec

Societatea greaca din aceasta perioada, in forma in care a fost reflectata in poezii, continua sa pastreze structura generica. Genurile, fratriile, ca asociatii ale mai multor genuri si philae (triburi) si-au pastrat pe deplin semnificatia principalelor diviziuni sociale. Societatea homerica nu cunostea proprietatea privata asupra pamantului, nu cunostea un sistem dezvoltat de diviziune a muncii si schimb dezvoltat, obiceiul feudelor de sange nu fusese inca supravietuit in ea si alte elemente inerente sistemului tribal pan-Indo-European au continuat sa existe. In acelasi timp, in perioada homerica, fierul devine treptat metalul de baza (vine asa-numita "epoca a fierului", originara din vechii metalurgisti din Uralul de Sud), care a exprimat avantajul imens al societatii homerice in comparatie cu Cretan-micenian. Viata economica s-a bazat pe o agricultura relativ deja foarte dezvoltata si pe cresterea vitelor. In general, economia perioadei homerice a fost inchisa in mod natural. In poezii (in principal in Odiseea), comerciantii au fost mentionati in unele cazuri, dar, de regula, nu erau greci, ci fenicieni. Au aparut si artizani profesionisti. Desi cultura materiala a acestei perioade a fost la un nivel mai scazut in comparatie cu cea Cretano-miceniana, dar a mostenit de la cea anterioara realizari tehnice precum roata olarului, tehnica pictarii vaselor etc., care au contribuit la dezvoltarea ulterioara a ambarcatiunii. S-au dezvoltat afacerile de constructii, ceramica si Afaceri maritime. Pe aceasta baza economica, a avut loc inevitabil descompunerea vechiului sistem tribal. Aristocratia ancestrala a fost izolata. Razboinicii aristocrati, spre deosebire de vigilentii obisnuiti, au luptat pe carele care apar pentru prima data pe teritoriul Uralilor de Sud. Nobilimea primeste majoritatea prazilor razboiului. Locuieste in case mari, cu terenuri agricole, dar in cea mai mare parte populatia a continuat sa fie formata din fermieri liberi. Printre membrii comunitatii, pe de o parte, au existat oameni care si – au pierdut terenurile, iar pe de alta parte-au concentrat mai multe alocari in mainile lor. In partea de jos a scarii sociale se aflau metanastii, oameni care, dintr-un motiv sau altul, au rupt legaturile cu comunitatea lor si, prin urmare, au fost privati de protectie, de fermieri si, in cele din urma, de sclavi. Sclavia in societatea homerica era de natura patriarhala. Erau relativ putini sclavi (in Odiseea, referintele la sclavi sunt mai frecvente decat in Iliada), printre care predomina femeile, a caror munca este folosita in gospodarie. Societatea homerica nu cunostea inca statul in adevaratul sens al cuvantului. De mare importanta in aceasta perioada au fost liderul tribal (basilei), consiliul batranilor (bule) si Adunarea Populara (agora), formata din toti membrii liberi ai comunitatii. Odata cu cresterea diferentierii sociale, adunarea populara si liderul tribal si-au pierdut treptat importanta anterioara. Importanta consiliului batranilor a crescut, care acum nu era format din batrani, ci din nobili si bogati.