Графитовая фея (СИ)

- Marina, o livro morre um ente querido personagem principal.

- Isso 'e errado! Se 'e amado, isso significa que ele 'e um homem. E os homens - 'e Адамы, e eles s~ao necess'arios para a criac~ao de uma esp'ecie. E tem a oportunidade de reviver um ente querido triste hero'ina?

- Ele tem trauma - folhear um livro, проговорила Ninfa Игоревна. - Como o homem 'e um todo, e como o pensador - morto.

- Mas se o c'erebro morreu, o homem 'e considerado morto. Voc^e me sobre a alma diga, onde est'a a sua alma? No livro est'a escrito, onde est'a a sua alma? Devemos chamar por fax a sua alma e reintegrar-lo como protagonista da s'erie.

- Ent~ao ele ser'a um homem morto vivo! - exclamou a Ninfa Игоревна com redondos de espanto os olhos.

- Agora n~ao 'e sobre isso. Podemos neste livro prescindir de detetives? - o avidamente, perguntou Marina.

- E n'os, que devemos fazer? Animar os her'ois e remover todos os detetives? E se est'a l'a o roubo de safiras, o detetive ser'a essencial.

- Vamos entrar no livro, como o grafite purificadores de duche her'ois.

Com essa proposta, a mulher apenas balancou a cabeca.

Deus olhou desde os c'eus, a Графитовую fada e abencoou-a por uma boa causa:

- Marina, tu ser'as o Grafite 'e uma deusa.

Mas ela parecia que uma parte de sua forca se foi ela jovem ou o seu dobro.

Natalia Патрацкая

Графитовая fairy

Marina cunosc foarte bine propria неуемный natura si nenumarate dorinte. Si acum ea statea pe negru birou de calculator si бредила ciudat idee cum de a deveni Virtuale z^ana. De ce este ea avea nevoie de ea nu stia, dar a vrut sa devina unic si atotputernic.

Putere asupra oamenilor ea nu a fost niciodata, dar ea a fost alb-negru carte de vizita cu cu litere stralucitoare, pe care statea numele ei si telefon cu fax, prin care au trimis vizibile de texte si imagini. Ea s-a g^andit cu privire la modul ei de a deveni Virtuale z^ana cu originea de la locomotiva.

Ea почесала согнутым deget barbia, de parca ^in maxilare se afla creierul, si s-a uitat g^anditor la голубоватое cer, pe care pluteau nori albi. Nimic nou la orizont nu a fost, a vrut sa-i viu de a sta pe un nor si sa vorbesti cu picioarele ^in лаковых сапожках.

Ce prostie vine ^in cap! Marina почесала pentru ureche, pentru ca ureche la creier mai aproape de barbie. Apoi, m^ana a ajuns la frunte si la nas, ^in care creierul nu a fost niciodata. Si ea a avut nevoie creierul pentru a veni cu o idee: cum de a deveni Графитовой zeita! Este at^at de simplu! ^In acest moment, ea pur si simplu fizic simtit ca l-au luat pentru шкирку si-au dus la plafonul ^incaperii.

^In aer avut loc cuvintele:

- Eu sunt Dumnezeu, si tu esti nimeni!

Marina trezit pe podea. ^In ^incapere nu mai era nimeni, absolut pe nimeni. Ferestrele si usile au fost ^inchise. Ea a devenit melancolic. Ea a amintit de o zicala: de mult vrei sa - malo vei primi. Fata frecat ушибленное corpul.

Ea a vrut ca trupul ei nu dureau din cauza care se ^incadreaza din tavan la podea. Si corpul a ^incetat sa mai doara. Ea a oftat, s-a ridicat de pe podea, ^incet a ajuns la scaun, ci pentru a sta pe el, nu a devenit. Ea sa uitat ^inapoi: tronului si slujitorii pentru a proaspetei zane nu a fost. Pe computer проклюнулась ecran.

^In usa batut si au strigat numele ei. Cineva a ^incercat sa bage cheia ^in gaura cheii, dar usa a fost ferm ^inchisa la strain de invazie. Zana pe nume Marina pastrat regatului sub tacere. Dureros зачесались degetele de la m^aini, ea s-a uitat la ele: pe degetele de la picioare au crescut unghiile si загнулись dragut спиралькой.

Зачесалась cap si pe umeri, au ^inceput sa coboare simple fire de par. Ea нагнулась la picioarele: din sandale scos ^intunecate bucle de unghii. ^Imbracaminte трещала la cusaturi, de s^an a crescut in ochii mei.

Marina s-a uitat la tine ^in oglinda: ochii au fost inchise, ^imbracaminte лохмотьями s-a facut pe загорелом corpul.

- Ah! Iar! Ah-ah-ah! - a strigat Marina истошным voce.

Din partea cealalta a usii oamenii de strigat взбесились, ^impreuna надавили pe usa de lemn si de scos. ^In camera ввалились angajatii si sportivii de la sala de sport. ^In forma de zane ei a cazut pe podea ^in fata ei ^in genunchi, de parca cineva a secerat picioarele lor.

- Oh, Doamne! - прокричала Marina.

- Fata, tu ai vrut sa fie o z^ana? Deci, fii cu ea! Iar eu sunt ^in concediu plec. Eu nu sunt un sclav timp de secole, de a lucra fara vacanta! Obosit. Bolnavi, zeita! - a venit de sus vocea lui Dumnezeu.

Oamenii care stau pe podea, сжались de frica si de genunchi au ^inceput sa ne smulgem afara din camera. Ochii lor затравленно rataceau ^in figura Marina.

- Unde ai toate выползаете? - m-a ^intrebat Marina ^infricosator voce. - Vei fi apostolii mei!

- Cum zici, regina esti noastra Графитовая, - проговорила omniprezenta Nimfa I., ea repede a venit de la sine.