Valuri alb-rosii ^in Tarit^in si ^imprejurimi

Cine e acolo?

Moscova. Mai, anul 1918

Treci la zid! – vocea comisarului m-a strapuns asemeni unui glonte. Mai exact asemeni a trei gloante: ^in frunte, ^in inima si ^in burta. Probabil anume asa vor nimeri acesti trei tineri ai Armatei Rosii, ei ^inca eri semanau c^ampiile undeva pe l^anga Riazani, iar acum au fost mobilizati de bolsevici la lupta cu contrrevolutia. – Acum cu o contra va fi mai putin!

Comisarul a luat pozitia de drepti si s-a ^intins ^in toata statura lui uriasa, a desfacut larg picioarele, a dus m^ainile la spate si m-a masurat cu o privire batjocoritoare apoi a facut un semn tinerilor din Armata Rosie. Tevile pustilor m-au tintit ^in frunte, ^in piept si ^in burta. Au tintit corect…

Comisarul a trecut prin spatele lor, privind ^in podea. S-a oprit de alta parte.

Subofiter de cavalerie… ai slujit tarului, ai primit ordine, ai fost prizonier la nemti. Acum ai decis sa slujesti revolutiei?! Si ti-ai ^inchipuit ca noi te vom crede? Ai crezut ca nu vom ^intrevedea esenta ta imperiala?!

Aratam jalnic: nebarbierit, descult, ^imbracat doar ^in izmene. Cele doua luni la Lubianka au lasat urme.

Tovarase comisar…

Domnule, comisar!

Domnule comisar, am spus ^in timpul anchetei, ca pe front si ^in captivitate, m-au patruns ideile revolutionare. Vreau sa apar revolutia si sa lupt cu intervenientii.

Comisarul m-a masurat cu o privire plina de ne^ancredere.

Fiti gata! – a ordonat el tinerilor rosii. – ^In numele revolutiei si a poporului muncitor…

Lasati armele! – ^in cazemata a intrat un om scund cu pensne pe nas si ^intr-o geaca de piele la fel ca a comisarului, era ^incins cu curele si purta chipiu cu steluta. Avea o barbuta rara, de sub chipiu se vedea parul negru si des. – Lasati armele, tovarasi!

Lasati armele! – a repetat ordinul comisarul si a luat pozitia de drepti ^in fata venitului.

Tovarase presedinte a Sovetului Revolutionar Militar, aducem la ^indeplinire hotar^area judecatii poporului muncitor. E un purtator de epoleti de aur, a slujit tarului! – a raportat comisarul, iar eu am simtit, ca ^increderea ^in sine i s-a evaporat ca aburul deasupra ceainicului fierbinte.

Ce fel de epoleti de aur?! Aceia sunt ofitei de grad ^inalt si generalii, iar el e subofiter. Aur pe epoletii lui nu a fost niciodata!

Presedintele avea ^in m^aini h^artiile mele.

Va lipsesc unele documente.

Am str^ans din umeri.

Am pastrat tot ce am putut.

Originea sociala?

Tata e dintr-un neam de nobili saraciti. A murit c^and aveam 13 ani. Mama – femeie de cazaci.

De aceia a-ti mers la cavalerie?

Exact.

Va socotiti nobil sau cazac?

Cazac. Mai degraba un simplu taran, m-am grabit sa ma corectez eu, deoarece cei mai multti dintre cazaci nu au acceptat revolutia. Deci trebuie sa trect drept de-al lor, drept taran.

Presedintele m-a strapuns cu o privire inteligenta, care parca te ^ingheta. Sticlele pensneului reflectau lumina rosiatica a lampii de gaz – unica sursa de lumina ^in cazemata mea de executie– aceasta reflectie conferea fetei presedintelui o evidenta nuanta de surealism. E un demon, m-am g^andit eu. Cel mai adevarat demon al revolutiei.

Corect! Muncitorii si taranii – iata pentru cine noi am luptat si continuam sa ne luptam. Anume pentru ei am facut revolutia. Vreti sa va alaturati la lupta noastra?

^Intocmai, – eram c^at pe ce sa adaug ”Excelenta voastra”.

Sunt bucuros ca si Dumneavoastra a-ti constientizat corectitudinea ideilor noastre. Ce v-a convins, ^in afara de lucrul nostru de agitatie pe care l-am dus pe frontul german?

Sa-mi amintesc, ce am citit din literatura comunista, ^in 1917.

”Socialismul si religia” si ” Bolsevicii si mica burjuazie” a tovarasului Lenin. La fel si ”Revolutia noastra” si ”Razboiul si Internationala” a tovarasului Trotki.

Un z^ambet retinut a aparut pe fata presedintelui, de parca demonul, a primit ^in sf^arsit urmatoarea sa jertfa si era gata sa serbeze victoria.

Si ce V-a placut ^in ”Revolutia noastra”?

Teoria revolutiei permanente.

Sunt bucuros, ca cartea mea V-a ajutat sa alegeti corect viata de revolutionar. A-ti citit lucrarile lui Stalin?

Cine e?

De data asta fata presedintelui s-a ^intins ^intr-un z^ambet biruitor, neretinut si a rasunat un hohot asurzitor.

Aveti dreptate! Oh, c^ata dreptate!.. De unde sunteti de origine?

De la Tarit^in, provincia Saratov.

Presedintele a mentinut o pauza, timp ^in care nu si-a luat privirea de la mine.

Dati-i sa se spele, sa man^ance, sa se ^imbrace si m^aine la mine la cabinet.

La ordin, tovarase Trotkii! – a raspuns cadentat comisarul.

Generalul cu palaria de fetru.

Novocerkassk. Noiembrie, anul 1917.

Anticamera generalului Alexeev, amintea un stab obisnuit al Armatei Rusiei Imperiale: ofiteri ^imbracati ^in uniforme, se saluta conform statutului. Ies ^in evidenta doar eu – haine civile si fata nerasa de o saptam^ana.