Valuri alb-rosii ^in Tarit^in si ^imprejurimi

Snesarev s-a mirat foarte mult de cele auzite. Oare chiar e posibil sa ma tina minte sau stie ceva despre slujba mea?

Eu sa fiu sincer am asteptat sa vad un proletar de la uzinele din Tarit^in, – a zis ^incet generalul, fara sa-si ea ochii de la mine. – Am nevoie de un adiutant bine cunoscut cu Tarit^inul sau si mai bine care a trait acolo. Si c^and colo! ^I-mi este trimis un oarecare subofiter de cavalerie!

Presupun ca tovarasul Trotkii si-a oprit alegerea asupra persoanei mele din ambele motive expuse de Dumneavoastra. Sunt cunoscut cu slujba ^in armata. M-am nascut si am crescut la Tarit^in. Daca e sa fiu mai exact, ^in catunul Bukatin pe ....

Malul st^ang al r^aului Volga, – m-a ^intrerupt Snesarev.

Exact asa, Excelenta voastra, – am rostit cadentat eu, straduindu-ma sa nu fie observata mirarea mea extrema. Se vede ca generalul a studiat foarte amanuntit geografia uezdului Tarit^in. – La Tarit^in am absolvit gimnaziul.

Foarte bine, – a zis ^incet generalul, se parea ca ^inca nu stie cum sa procedeze cu mine. – Probabil ca la fel a-ti mai absolvit si Scoala de Cavalerie si a-ti slujit pe frontul german. Da?

Exact.

Oare chiar sa-si fi amintit? Ce e mai departe?

Chiar de Dumneavoastra si am nevoie! – a zis pe neasteptate Snesarev. – Luati loc.

El a mutat cu acuratete h^artiile si cartile de referinta la marginea mesei. Trenul s-a pornit.

^I-mi ^inchipui, ca a-ti flam^anzit v^artos. Deaceea Va propun sa luam cina, – pe fata generalului a aparut un z^ambet retinut.

Cu foarte mare placere. Cartelele pentru alimente le-am primit chiar ^in cabinetul tovarasului Trotki, dar sa iau alimente pe ele asa si nu am reusit.

Nu Va nelinistiti. Sunt sigur la Tarit^in nu ve-ti avea nevoie de ele. Sa servim cina si vom vorbi. Iar la cina noi avem sci, fara carne, dar ^in schimb cu p^aine, drept ca uscata si probabil e vechi de vre-o luna. La felul doi racituri din… ceva. Iar la desert ceai negru cu rafinad si samogon proletar. Ce ziceti?

Nu e rau dupa foamea ^indurata la Moscova. Cred ca voi servi de toate, ^in afara de samogon.

Sunt de acord.

Iar acum despre lucru, – a zis Snesarev dupa ce a luat cina. – Peste c^ateva zile noi vom veni la Tarit^inul Dumneavoastra natal, unde va trebui sa organizam apararea lui, – generalul din nou a ^intins pe masa harta imensa. – Orasul are o importanta strategica, pentru ca doar pe aici se pot asigura livrarile de alimente ^in provinciile centrale a tarii, inclusiv la Moscova si Petrograd. De la nord-vest spre oras vine armata germana cu generalul Krasnov si cu haidamacii. De la sud-vest Armata de Voluntari de pe linia Astrahani-Tarit^in-Kam^isin ^incearka sa se uneaska cu cazacii de la Ural, armata amiralului Kolciak, Armata Populara a Samariei. De la sud ^inainteaza cazacii de pe Don, din Kazani, Astrahan, Teri, Ural si chiar ^inchipuiti-va! – cazacii din Orenburg. Dupa unirea tuturor acestor armate si semiarmate va fi oprit complet nu doar fluxul de alimente din provinciile de sud, dar si livrarile de petrol de la Marea Kaspika. Va veni o foame completa. Automobilele simple si masinile blindate se vor opri. Apoi grupul unit de armate, mai mult ca sigur se va misca de-a lungul r^aului Volga spre Moscova si va decide rezultatul razboiului civil ^in folosul sau.

Se primeste o situatie patetica, foarte ambigua, – am zis eu indecis, socat fiind de cele auzite. – Totul e contra noastra!

Exact asa, – a zis imperturbabil Snesarev.

Ca totdeauna, complexitatea ^inalta a sarcinii i-a provocat o crestere a energiei mintale si o concentrare a atentiei la micile detalii, prin care dupa cum credea el, poate fi gasita cea mai eficienta rezolvare a sarcinii puse.

^In plus, situatia noastra se agraveaza din cauza amplasarii orasului ^intr-o pozitie foarte rea pentru aparare, deoarece acolo lipsesc cu desav^arsie ^imprejmuirile naturale – ^in jur e doar stepa, iar calea de retragere taiata de r^au.

La Tarit^in se spune doar Volga nu se zice r^au, – l-am corectat eu.