Читаем Valuri alb-rosii ^in Tarit^in si ^imprejurimi полностью

La 4 iunie, fiind ^insotit de 450 de puscasi letonieni, Stalin si Alliluevii au venit la gara Moscovei, Kazani, duplita de vagabonzi si copii flam^anzi fara adapost. Cu toate ca avea recomandarea Sovetului Comisarilor Poporului, un tren pentru ei nu era de gasit. Stalin se certa ^indelung cu seful garii si cu ofiterul de serviciu, le arata mandatul Comisarului Poporului, striga, ameninta si ^in sf^arsit asta a avut efect – a fost gasit un tren pentru ei. Dar Stalin chiar atunci s-a refuzat de trenul acela. El avea nevoie de un esalon de tren cu telegraf, blindat si cu platforme pentru tunuri si masini blindate. Seful garii sub amenintarea ca va fi executat, p^ana la urma a gasit trenul necesar. Tunul si doua masini blindate au fost amplasate pe platforma.

Detasamentul de puscasi letonieni a fost repartizat ^in vagoane de clasa a treia, iar Stalin si Alliluevii s-au asezat ^intr-un vagon-salon care apartinea c^andva starului romantelor tiganesti Anastasia Vialiteva, vagonul era capitonat cu matasa sinilie. S-au ^indreptat spre sud.

Nimeni nu stia, daca vor ajunge ei la locuul de destinatie, pentru ca trenurile erau ^in permanenta atacate de numeroasele bande de maroderi si plutoane de anarhisti cu steaguri negre. Armata germana continua ofensiva, iar cazacii generalului Krasnov si Fithelaurov actionau ^in apropierea imediata cu Tarit^inul.

Stalin dormea ^in vagon, iar fratele si sora ^intr-un cupeu separat. Trenul se misca cu ^incetineala. Calea ferata era duplita cu esaloane militare si trenuri goale, aruncate la ^int^amplare. Deseori liniile de cale ferata erau desfacute de catre anarhisti si cazaci. Noaptea trenul trimis de Comisarul Popular trecea pe l^anga gari fara sa se opreasca sau se ascundea pe caile ferate de rezerva. Garile erau la fel de periculoase, ca si locul dintre ele: ^intunecoase, murdare, pe platforme erau ostasii beti, sunetul acordeonului, dar cel mai des ^impuscaturi. De altfel, trenul putea rezista.

^In drum au primit telegrama de la Ordjonikindze: ”La Tarit^in s-a revoltat un pluton al anarhistului Petrenko. Au atacat esalonul cu aur si lucrari valoroase, ce au fost confiscate de la burghezii orasului. Au jefuit tot si au organizat un miting. Eu cu plutonul meu i-am ^incercuit si i-am impus sa cedeze.”

Apoi a venit o alta telegrama: ”O parte din banda condusa de Petrenco a disparut. Astazi ^impreuna cu plutonul atamancei Marusia au patruns ^in oras. I-am distrus din nou. Petrenko si Marusia au fost executati. Fa aici ordine revolutionara. Stiu ca nu o sa te ^incurce ceva, orice ar fi. Eu plec la Kubani. Acolo atamanul Avtonomov ameninta sa execute tot stabul. Trebuie rezolvat conflictul.”

^In dimineata de 6 iunie trenul lui Stalin, ^incerca sa intre ^in oras si da t^arcoale orasului pe cai ocolite, duplite cu trenuri. ^In sf^arsit a putut sa fie vazuta cladirea garii. Stalin a intrat ^in oras pe masina blindata, iar trenul blindat l-au parcat pe un peron al garii sud – estice.

Lantul viu


Harkov. Lugansk. Tarit^in/ Martie – iulie, anul 1918.

La ^inceputul lunii martie a anului 1918, Kliment Vorosilov – membru al partidului bolsevicilor din anul 1930, fost lacatus, arestant si exilat – a organizat Primul pluton Socialist din lugansk pentru apararea harkovului de reigmentele germano-austriece-ungare.

La ^inceputul lunii aprilie doua armate de bolsevici, inclusiv plutonul lui Vorosilov, se retrageau pe calea ferata ^in directia Tarit^inului, duc^and cu sine arme, p^aine, lucruri pretioase, tipografii si familii – tot! Mai mult de 80 de mii de oameni ^in 3034 vagoane, agatate de 714 locomotive, pazite de trenuri blindate se ^intindeau pe zeci de verste prin stepa infinita a Rusiei de Sud.

De-a lungul ^intregului drum trebuia sa lupti contra atacurilor permanente a armatei generalului Krasnov, Mamantov si Fithelaurov. De doua ori pe zi, dimineata si seara, esaloanele erau bombardate de ^impuscaturi de pe aeroplane, podurile si turnurile de apa de-a lungul drumului erau detonate, iar sinele caii ferate demontate si ^imprastiate prin stepa. Cei din Armata Rosie ocupau o pozitie de aparare pe perimetru, reparau podurile, adunau sinele si cautau sa gaseasca apa. Sute de oameni se ordonau ^intr-un lant viu p^ana la cea mai apropiata f^ant^ana si cu caldarile, ceaunile, cestile transmiteau apa spre esaloane.

Peste o luna alimentele ^incepusera sa se termine. A trebuit sa fie trimise plutoane de ostasi prin satele apropiate si sa cerseasca sau sa ia cu sila alimentele.

S-a adunat un esalon ^intreg de raniti si bolnavi – 600 de oameni, iar p^ana la Tarit^in erau ^inca c^ateva saptam^ani de drum. Au decis sa trimita ranitii ^inainte.

Перейти на страницу:

Похожие книги