Valuri alb-rosii ^in Tarit^in si ^imprejurimi

Uite acolo, alaturi de casa negustorulu Kalinin se petreceau primele prezentari teatrale din oras si de fapt, acolo a ^inceput viata teatrala. Mai departe e casa negustorului Bojeskov cu teatrul de iarna. Iar acolo vedeti o gradina imensa? E casa negustoresei Scepscintevaia. Chiar ^in gradina a construit un teatru de vara. Iar mai la st^anga e teatrul ”Konkordia”, construit de fabricantul Miller. ^In aceste cartiere gimnazistii ^incleiau afisele si vindeau ”Gazeta Volga-Don”. De lucru era mult, deoarece spectacole se prezentau ^in fiecare saptam^ana, asta umplea buzunarele noastre cu fel de fel de masruntis.

Un adevarat oras de uezd al teatrelor! Formidabil! Pe ce cheltuiati Dumneavoastra banii?

Ca toti baietasii pe limonada, vata dulce si bilete la circul-shapito.

Ne-am ^indreptat ^inapoi la centrul orasului.

Dar iata ^in sf^arsit si cladirea principala, – am continuat eu sa fac cunostinta generalului cu orasul Tarit^in. – Adunarea Sociala! Aici am reusit sa intru doar o singura data, ^in septembrie anul 1909. C^anta ^insusi Shaleapin! Iar mai departe e un cinematorgaf, bibilioteca orasului, sala de lectura populara si pravalia de carti a doamnei Abalakova, aici la fel era un loc unde ^i-mi cheltuiam economiile mele de gimnazist. La st^anga – e scoala Societatii Muzicale Ruse, Casa Stiintei si Artei cu muzeul de uezd si ^in sf^arsit statia meteorologica, unde ne duceau la lectiile de stiinte ale naturii.

Recunosc, domnule Istomin, e un oras destul de placut! – a ramas fascinat generalul.

O data cu venirea zilei, strazile orasului au ^inceput sa ^invie. Prin micile bazaruri t^argovetii pregateau mesutele.

Mda e o diferenta izbitoare fata de Moscova ^infometata! – a oftat Snesarev.

^Incetul cu ^incetul strazile se umpleau cu lume. Se deschideau ferestrele, se dadeau la o parte perdelutele brodate si prin ferestre se ^intrevedeau apartamentele micute si curate ale locuitorilor. Nu s-a schimbat nimic de la plecarea mea! Nici un semn al razboiului civil si a puterii noi. O nu! ^In automobil, ridic^and nori de praf, a trecut cu viteza, comisarul ^in obisnuita geaca de piele, ^incins cu curele si ^in sapca cu stea rosie.

Dupa cum se vede autoritatile ^incep sa plece la lucru. Hai sa le dam ^inca putin timp si vom merge sa facem cunostinta si sa ne aranjam. Colonelul Nosovici cu stabul sau, cred ca deja si-au gasit locuinta, – a zis generalul, petrec^and cu privirea automobilul ^in trecere.

Ne-am asezat pe o bancuta. Pe scena de lemn s-au urcat muzicantii si a ^inceput sa c^ante muzica. Au ^inceput sa vie perechile – doamnele cu umbrele ^in compania ofiterilor ^in uniforma tarista.

E cumva placut sa vezi, ca nu doar eu singur port mundirul, – a observat Snesarev,

Strazile au se umpleau cu oameni ai Armatei Rosii. Am observat, ca sunt ^imbracati neglijent, aproape fara haine si creau impresia ca umbla fara vre-un scop prin oras. Se apropie de mesutele comersantilor, ^intreba de pret, dar se vede ca nu au bani si ^incearca sa ceara marfa pe gratis.

Cred ca e timpul! – a dat comanda generalul.

Ne sculam de pe scaunel si vedem ca spre noi alearga un domn cu figura de atlet. Parul tuns scurt si ochi imensi, albastri. Corpul antrenat ne spune ca e un sportiv cu staj. Domnul ne vede, se opreste si fata lui se lumineaza de un z^ambet imens si sincer de om multumit de sine, care stie ca pretuieste mult.

Andrei Evghenievici! Bine a-ti venit!

Salut, Anatolii Leonidovici!

Ambii se cuprind cu putere si se privesc reciproc, ca niste cunoscuti de demult, ce nu s-au vazut un oarecare timp.

Iata deci unde ne vom duce slujba noi cu Dumneavoasra! – Snesarev era evident fascinat de figura de atlet impecabila a interlocuitorului. – Iar Dumneavoastra a-ti ramas acelasi sportiv! Alergatul, scrima, ^innotul, ^impuscatul, boxul englez… Eu nu am uitat nimic? Ah da, si numaidec^at si dansurile. A-ti luat cu Dumneavoastra si armonica?

Anatolii Leonidovici, nu –si lua de pe general privirea fericita, iar z^ambetul asa si a ramas pe fata lui.

Desigur! Omnia mea mecum porto! Tot ce e al meu port cu mine! Si armonica si figura de atlet. Ofiterul trebuie totdeauna sa fie ^in cea mai buna forma spre slava Patriei! P^ana ce am reusit doar sa ma scald ^in r^au. Acum iata alergatul de dimineata. Iar apa ^in r^au e revigoranta, proaspata, tocami cum trebuie! Cu dansurile sunt sigur aici nu e nicicum. Bolsevicii nu planifica baluri, – a r^as Anatolii Leonidovici.

Aici se zice exclusiv Volga. Nu r^aul. Noul nostru coleg, m-a corectat. Apropo e din Tarit^in!

A, deci acesta este noul Dumneavoastra adiutant din cauza caruia v-ati retinut la Moscova?

Fost subofiter, cavalerul Istomin Stanislav Demidovici, – m-am prezentat eu.

Colonelul Nosovici, seful stabului cartierului.

Nosovici mi-a str^ans m^ana cu putere.

De ce fost? A-ti fost destituit din functie s-au v-au trimis la pensie la mosia parintilor?

Armata Imperiala nu mai este, deci respectiv, noi toti suntem fosti ofiteri, – am raspuns eu.