Valuri alb-rosii ^in Tarit^in si ^imprejurimi

L-am condus pe general prin centrul orasului spre faleza. Sa fu sincer, imaginea Tarit^inului dimineata crea o impresie jalnica, a ramas acelas oras de uezd al cazacilor, mosierilor, fabricantilor si pescarilor, cu drumuri late nepavate si cu lumini electrice. Linia de tramvai?! E ceva nou! Nu am observat-o dintr-odata obisnuit fiind cu tramvaiele de la Peterburg. Vagonasul, a trecut hodorogind pe sinele subtiri, catre Soborul lui Alexandru Newskii si s-a ascuns printre cladirile cu trei etaje si fulminat mai departe printre vilele negustorilor, depozitele din caramida alba si rosie si casutele de lemn a locuitorilor, ^inconjurate de gradini cu garduri de sc^andura nevopsita. Nu departe de sobor se vedeau vre-o doua biserici albe cu cupole verzi, iar alaturi doua parcuri, orasanesti, remarcabile fiind doar prin bancile lor si r^andurile de plopi ^inalti. Plopii deja ^i-si scuturau semintele, acoperind totul ^in jur cu puf alb si astfel creau iluzia unui strat de zapada care nu se topeste desi afara e o vara devreme. Ziua ca de obicei va fi arsita.

Printre parcuri era amplasat un bazar, unde la umbra zarzarilor si merilor pe mesute, iar ^in unele locuri direct pe cutii de lemn, femeile vindeau c^arnaturi, p^aine de casa, covrigi, rosii si castraveti iar pescarii propuneau pestele prins de dimineata.

P^ana la cobor^area catre Volga se lasau vazute pravalii, taverne si c^arciume. Jos, chiar l^anga apa, – un drum larg, batatorit de carute, care trecea de-a lungul malului spre centrul orasului . Aici erau amplasate cheiurile ^intreprinzatorilor individuali si companiilor mari. Cheiurile ^intreprinzatorilor individuali reprezentau ^in sine niste casute de lemn cu acoperis ^in doua caturi, iar ^in fata lor ^in apa niste st^alpi, acoperiti cu sc^anduri groase. Aici acostau barcile barcile micilor comersanti si a transportatorilor de sare si mustar, iar de pe malul opus din satucul Bukatin sunt aduse la bazarurile orasanesti fructe si legume. Cheiurile marilor companii –niste luntri cu constructii adaugate ^in doua trei etaje – se ^inaltau peste suprafata Volgai.

Noi ne-am asezat pe o banca de unde se deschidea o imagine frumoasa spre malul opus.

Acesta este insula Golodn^ii? Iar acolo e r^aul Tarita (^Imparateasa)? – a aratat cu m^ana generalul.

Exact asa.

A-ti fost pe insula?

Nu am avut ocazia.

Mia-r fi foarte interesant sa le vizitez, sa gasesc resturile fortaretei cazacesti. E totusi o istorie militara!

^In oras niciodata nu se povestea despre ea. Cred eu ca acolo nu a mai ramas nimic. Dar uite dinspre st^anga, vedeti chiar l^anga apa e casuta lui mos Prohor. Acolo ^in toate diminetile el prinde peste, de pe cheiul sau. Vara el arendeaza cheiul pescarilor de pe malul st^ang. Ei lasa la el barcile, p^ana v^and pestele la bazar. Eu ^innoptam la el c^and nu puteam sa trec peste r^au. Dar uite-l si pe d^ansul!

Din casa a iesit un mosnegel cu cascheta cazaceaca pe cap. S-a asezat pe sc^anduri si a aruncat undita.

Aici pe faleza ce fel de constructie este?

Sala de audienta a poporului. Aici, absolut gratis, se dadeau concerte si se citeau prelegeri pe teme foarte diferite. A fost construita pe banii primei bresle a lui Repnikov si a fratelui sau mai mic. Cei mai bogati oameni ai orasului si mecenati! Cel mai mare dintre ei spunea totdeauna ca crede ^in educatie, deoarecea aceasta face lumea mai buna, iar oamenii mai bl^anzi.

Ce cobor^are abrupta catre r^au! – a observat Snesarev. – Daca ne prind aici, imposibil sa mentinem ultima frontiera. Fiecare bucatica de pam^ant este bine vazuta de sus. Nu ai unde sa te ascunzi! Dar de ce orasul se numeste Tarit^in (a ^Imparatsesei)? ^In numele carei ^imparatese?

^I-mi amintesc ca la gimnaziu la lectiile de istorie, profesorul ne spunea ca c^at nu ar parea de straniu, provenienta nu vine de la cuv^antul ”tarita (^imparateasa)”, dar vine de la ”sar^isu” – apa galbena. Pe malul Taritei c^andva exista un oras turc Saracin.

Uite cum! Ah da, aici doar a fost c^andva Hoarda de Aur. Atunci hai sa ne plimbam p^ana la Tarita. Poate acolo apa va fi galbena. ^In Volga e obisnuita, albastra – a r^as generalul.

Nu departe de pod pe malul celalalt al Taritei, ^inconjurata de casele negustorilor-mecenati si la fel de plopi presarati cu salc^ami se vedea gimnaziul meu scump Alexandrovsk.

Ne ^indreptam spre Tarita – un r^aulet cu apa putina, care cade perpendicular ^in Volga, peste care este aruncat un pod, ce uneste centrul orasului cu regiunea Zatarit^in (dupa Tarit^in). Acolo, nu departe de malul abrupt este o scoala reala, unde ^invata tineretul orasului si unde as fi nimerit si eu numaidec^at, daca nu as fi plecat sa ma ^inmatriculez la scoala de cavaleri.