Языковой и культурный плюрализм. Непрерывное переосмысление идентичности

Sectiunea I. Teoria literaturii. Literatura.

^In sectiunea I, Teoria literaturii. Literatura, studiul lui Vladimir Brajuk (Владимир Бражук) constituie primul capitol. Autorul examineaza personajul reflexiv ^in literatura rusa si cinematografia sovietica. Pornind de la tipologia literara a „omului de prisos”, dezvoltata la ^inceputul secolului al XIX-lea de A.S. Puskin ^in romanul „Evgheni Oneghin”, si amplificata ulterior prin personaje ale literaturii ruse clasice, precum Peciorin, Beltov, Rudin, Oblomov, V. Brajuc surprinde trasaturile caracteristice ale acestui tip literar, aplicat pe piesa lui A. Vampilov, „V^anatoarea de rate” si filmul „Vacanta ^in septembrie”. Centrul investigatiei ^il formeaza analiza detaliata a functiei substitutiei, care sta la baza subiectului si a intrigii ^in operele artistice analizate.

^In capitolul al 2-lea, Bianca-Elena Chirila (Бьянка-Елена Кирилэ) elaboreaza un text argumentativ asupra poeticii expresivitatii, elaborate de criticii literari Aleksandr Jolkovski si Iuri Seglov ^in a doua jumatate a secolului XX. Consider^and ca poetica expresivitatii nu a fost ^indeajuns dezbatuta ^in sfera cercetarilor de teorie a literaturii, vede ca necesara o comparare a acesteia cu alte directii ale teoriei literaturii ce permit revelarea asemanarilor tipologice dintre diferite scoli literare. Scopul autoarei este de a evidentia locul poeticii expresivitatii ^in r^andul altor teorii ale literaturii, evidentiind rolul pe care poetica structurala si cea generativa l-au avut ^in crearea ei.

^In cel de-al 3-lea capitol, printr-un demers interpretativ imagologic, Loredana Nicoleta Ilie pune ^in relatie doua romane asociate spontan cu tema calatoriei: anume Scrisorile persane (Montesquieu) si Shdgun (James Clavell). ^in acelasi timp, identifica intertextualitatile cu Gulliver’s Travels (Jonathan Swift) si Things Fall Apart (Chinua Achebe), texte imagotipice ce elaboreaza contextual, pe timp si spatiu, tropul tematic al „Celuilalt”, al „Strainului”. Ca imagine identificata universal, imaginea „Strainului” se impregneaza de multiple straturi cu semnificatie culturala, relationata circumstantial, si creeaza o noua metafora vizuala care poseda puterea de a schimba oameni si mentalitati.

Sectiunea a Il-a. Lingvistica.

^In debutul sectiunii a П-a, Lingvistica, pe parcursul capitolului 1, Elena Sirota (Елена Сирота) analizeaza specificitatea conceptului de „plictiseala” ^in lexicalizarea rusa a imaginii lumii, particularizata ^in discursul artistic al lui A.P. Cehov. Studiul debuteaza prin analizarea diverselor definitii date notiunii de „concept” si ^in detectarea trasaturilor lor diferentiale. Autoarea se opreste asupra conceptului de „plictiseala”, ^ii cerceteaza continutul si ^ii pune ^in evidenta potentialul semantic de natura psiho-emotionala si existentiala; faptul face posibila identificarea a doua aspecte ale fenomenului conceptualizat si prezentarea lor ca microc^ampuri autosemantice, ^in acelasi timp interconectate ^in cadrul macro-c^ampului conceptului.

^In capitolul al 2-lea, Laura Carmen Cutitaru face o succinta evaluare a efectelor generale ale reformelor ortografice privind reprezentarea grafica a aceluiasi sunet din limba rom^ana, prin doua litere: ^i si ^a. Scrierea limbii rom^ane este esentialmente fonetica, raportul sunet-litera fiind, ^in principiu, de 1:1. Reformele ^intreprinse ^in secolul al XIX-lea, prin trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin, s-au impus cu necesitate ^in contextul latinitatii limbii rom^ane si au avut consecinte salutare; ^insa nu la fel de benefice au fost cele care au urmat ^in secolul XX. Ulterior, simplificarea catre care s-a tins ^in mod natural a fost ^incalcata prin decizii politice (prima oara ^in anii ’60 pe timpul regimului comunist al lui Ni-colae Ceausescu, apoi dupa Revolutia anticomunista din 1989, ^in anul 1993). ^in ceea ce priveste epoca prezenta, autoarea constata o generalizare a confuziei ^intre vorbitorii nativi si non-nativi ^in ceea ce priveste scrierea.